Micul port pare ca s-a trezit la viata odata cu primele ambarcatiuni care aduceau turistii si marfurile pe insula. Magarusii asteptau cuminti sa preia poverile, tavernele si cafenelele isi deschideau obloanele si isi aranjau scaunele, magazinele isi asteptau primii clienti. […]
In fata se vede marea si chiar pe malul ei sunt ancorate, una langa cealalta, barcile pescaresti. O singura bancuta ii imbie la povesti pe cativa localnici care se uita lung la oricine trece pe acolo (probabil nu ajung prea multi straini). Drumul pietruit se aseaza cuminte de-a lungul stancilor, in paralel cu marea. Printre tufe cu flori colorate, trec de o plaja micuta si pietroasa unde stau la soare cateva sezlonguri la poalele unei taverne cochete. Marea este calma, iar langa stanci se coloreaza in ablastru si verde intens chiar daca cerul incepe sa se intunece. Nu urmez drumul in jurul insulei, ci hotarasc sa ma intorc spre portul principal, dupa ce am trecut de satul pescaresc, Kamini. Dupa cateva biserici, manastiri si taverne cu terase deasupra marii, se deschide din nou panorama orasului Hydra Town, capitala insulei. Impropriu spus capitala, pentru ca seamana cu un sat atarnat intre munte si mare, desprins din povesti. Doar portul aminteste ca viata merge inainte si timpul se scurge la fel pentru toti. Strajuit de felinare mari, yachturi elegante, cateva magazine si restaurante, devine agitat doar cateva ore pe zi cand soseste multimea de turisti. Singurul oras de pe insula, are locuitori permanenti ce nu depasesc 2000 de suflete. Multi greci de pe continent isi au aici resedinta de vara. Pentru a se pastra aceasta atmosfera inedita, regulile sunt foarte stricte si tocmai din cauza lor insula si-a capatat renumele de “insula fara masini”. Sunt interzise masinile in afara de cateva utilitare in miniatura, transportul in comun fiind asigurat de magari si taxiuri pe apa.
Incepe ploaia si toata lumea cauta sa se adaposteasca pe la terasele din port ce devin neincapatoare. Apropo de activitati comerciale, in port exista cele mai multe magazine: unele cu bijuterii scumpe, haine si incaltaminte lucrate manual, ceramica si alte souvenir-uri. Abia am gasit o masa libera si … uscata, pe malul marii. Apoi am intrat sa ma incalzesc cu o ciocolata calda intr-o cafenea micuta si draguta, despre care ulterior am aflat ca era locul preferat a lui Leonard Cohen in care statea la povesti cu prietenii si oferea recitaluri ad-hoc (a locuit mai bine de un deceniu pe insula, casa apartinand inca familiei sale).