Roma
De cate ori am vizitat Italia, am ocolit Roma pentru simplul fapt ca imi doream ragaz sa o vizitez fara sa fie doar un obiectiv bifat. Merita luata la pas, in special zona centrala si are atat de multe de […]
De cate ori am vizitat Italia, am ocolit Roma pentru simplul fapt ca imi doream ragaz sa o vizitez fara sa fie doar un obiectiv bifat. Merita luata la pas, in special zona centrala si are atat de multe de oferit incat mie cele 3 zile mi s-au parut prea putine. Ador stradutele inguste si terasele cochete, pietele lor cu fantani, sculpturi si muzica buna asa incat aveam nevoie si de timp sa savurez atmosfera.
Din acest motiv am ales cazarea undeva in centru pe langa Fontana di Trevi, pentru a nu pierde nimic din ceea ce avea de oferit zona respectiva nici dimineata devreme, nici seara tarziu. Apropo, fantana e frumoasa ziua, dar e superba seara si mereu aglomerata. Mi-a placut si ca sunt atatea terase dragute in zona incat mereu am avut de unde alege sa mancam sau sa stam la o cafea. Si inghetata lor e buna, parca prea buna (o prefer pe cea de la Venchi).
Pentru ca am ajuns dimineata pe aeroportul Chiampino, am luat un bus expres line care pentru 5 euro ne-a dus direct in gara Termini, de unde am luat metroul doua statii si am ajuns la piata Barberini. Ne-am cazat la Domus Julia (238 euro, 2 persoane/3 nopti), dar nu inainte sa ne oprim in piata la o cafenea pentru a lua micul dejun. Piazza Barberini, nimic impresionant pentru mine. Palatul insa da, cel putin pe dinafara, pentru ca nu l-am vizitat.
Forumul Roman are monumente arheologice foarte bine conservate si pentru cine este pasionat, nu s-ar plictisi o zi intreaga. Dealul Palatin ofera o priveliste frumoasa asupra zonelor din jur, impreuna cu gradinile sale e ca o oaza de liniste in mijlocul forfotei de la poalele lui. Singura problema era ca nu gaseai toaleta decat in muzeu si arata jalnic. Pentru ca privelistea mea preferata este pe inserate cand se aprind luminile si inca nu e chiar intuneric, am mai dat o fuga intr-o seara sa vedem Coloseumul luminat. Merita din plin.
Seara am stat pe langa Fontana di Trevi privind multimea, mancand inghetata si ascultand zgomotul apei care acoperea oarecum galagia. Forfota de pe strazile inguste este mai mare seara decat ziua, cand parca se amesteca turistii printre localnici, sau invers. De acolo tot hoinarind, am ajuns usor si la alte obiective care merita vazute, insa le-am amanat pentru alta zi.
Pentru ca a doua zi aveam in plan sa vizitam Vaticanul si muzeele sale. Biletele le-am cumparat online cu un plus de 5 euro/persoana pentru a nu sta la coada (25 euro/persoana). Aveam programare la ora 10.30 dar ne-au lasat sa intram cu zece minute mai devreme si am trecut repede de security, asa ca totul a mers la fix. Stiam ca dureaza toata vizita, dar parca totusi nu ma asteptam sa fie atata lume. Ne miscam greu prin galeriile muzeului pentru ca din loc in loc era plin de grupuri cu ghizi (multi asiatici) pe care nu ne era usor sa le depasim. Pentru pasionatii de cultura si arta merita sa petreaca acolo o zi intreaga si tot nu le-ar ajunge mai ales ca adaposteste picturile lui Leonardo da Vinci, Rafael. Eu imi doream sa ajung in Capela Sixtina sa vad tavanul cu picturile lui Michelangelo. Si am ajuns. Si a meritat din plin, chiar daca el era mai degraba sculptor decat pictor, atata munca depusa acolo si frumusete nu are cum sa lase indiferent pe nimeni.
Aici aveam o mare provocare: ca sa ajungem in biserica San Pietro ar fi trebuit sa iesim, sa trecem de muzee, sa ajungem in piata si sa stam la o coada imensa pentru a intra. Nu se plateste, insa se trece din nou de alt control de securitate ceea ce formeaza cozi. Stiam dinainte un pont: grupurile cu ghizi ies pe usa din spate in partea dreapta din Capela Sixtina si ajung direct in San Pietro. Am asteptat si noi un grup pe langa care sa ne strecuram, insa am avut ceva de asteptat din moment ce majoritatea erau asiatici si nu ne potriveam sa trecem neobservati. Am reusit pana la urma si odata ajunsi acolo am stat la alta coada sa urcam in cupola. Mai intai cu liftul, apoi pe scari mici, abrupte si intortochiate. Dar privelistea de sus merita tot efortul: de aici se vede Roma cel mai frumos, se vad gradinile Vaticanului, palate, biserici, piete. Merita toti banii (adica 9 euro urcarea de persoana).
Am coborat in biserica San Pietro care pe mine m-a fascinat si prin frumusete dar mai ales prin cat este de mare (“doar” 44 de altare). Ne-ar fi luat ore intregi sa admiram fiecare statuie, pictura, pe langa mormintele Papilor am trecut destul de repede. Am stat o vreme in fata statuii lui Michelangelo (Pieta) care mi-a placut in mod deosebit. Iesind in Piazza San Pietro si vazand cum se intindea coada de-a lungul pietei, ne-am felicitat ca am ales calea mai putin oficiala. Ne-a luat aproape o zi intreaga vizita la Vatican si n-am stat prea mult intr-un loc. Cine crede ca se descurca in 2, 3 ore se inseala si nu apuca sa vada mare lucru.
Ultima zi am lasat-o pentru vizitele prin piete si batut centrul la pas. Dimineata ne-am indreptat catre Piazza di Spagna cautand prin zona un loc unde sa luam micul dejun. Nimic. Apoi am aflat ca in zona este interzis sa mergi cu mancare si nu exista nimic prin jur, decat magazine ale unor designeri celebri. Ce mi-a placut acolo au fost Treptele Spaniole si casele asezate parca una peste alta de-a lungul dealului, cu terase pe acoperis. Sus am trecut pe langa Casa di Medici care era inchisa.
Dupa ce ne-am odihnit si hranit, am luat-o inapoi spre Fontana di Trevi, trecand pe langa Pantheon fost templu inchinat zeilor greci despre care legenda spune ca prin cupola rotunda si deschisa nu intra ploaia din cauza fumului lumanarilor care ardeau in interior. Ulterior a devenit biserica crestina, dar si una din cele mai vechi cladiri din lume cu tavanul ramas intact.
Plimbandu-ne pe Via del Corso, bulevardul principal ideal pentru cumparaturi si renumit pentru magazinele sale, am ajuns in capatul dinspre Coloseum, in Piazza Venezia, unde se afla o cladire monument impresonanta construita in onoarea primului rege al Italiei unificate, Vittorio Emmanuele, care se mai numeste si Altare della Patria. care adaposteste muzee (dintre care unul dedicat razboiului de independenta), un lift panoramic si terase de unde se pot admira bulevardele largi, sau vestigiile romane de vis a vis cum ar fi Columna lui Traian.
Seara am petrecut-o la cumparaturi pe stradutele de langa “casa”, am mai tras o ultima gura de aer umed langa Fontana di Trevi, ultimele cumparaturi de la micutele magazine (majoritatea cu marfuri chinezesti dar tematica romana), si ne-am odihnit pentru ca dimineata urma sa ne intoarcem acasa. Pentru ca avionul era foarte devreme, am rezervat de cu seara un taxi care ne-a asteptat in fata hotelului si pentru 40 de euro ne-a dus la aeroport.
Am avut vreme buna la inceputul lui martie, cam 18-20 de grade, cu soare mult si vant de primavara, in timp ce la noi inca era frig. Desi aglomerat, mult mai lejer decat in sezon. As evita sa merg vara cand caldura este insuportabila (pentru mine cel putin), asa ca una peste alta a fost o mini vacanta reusita din toate punctele de vedere. Si inca o data, recomand Roma luata la pas, nu la galop. De vizitat, nu de bifat. Cel putin asa ni se intiparesc in suflet mai bine amintirile cu care ramanem pentru mult timp.
