Santorini, dincolo de poze

Santorini este insula perfecta. Cu celebrul apus care iti taie rasuflarea, cand razele soarelui trimis la culcare isi imprastie lumina asupra caselor albe catarate pe munte. Cu vederea spectaculoasa asupra Calderei, vulcanul si insulele din jur ce rasar din mare. Cu stradutele atat de pitoresti pictate in alb si pete albastre ce strabat in trepte creasta muntelui pana intalnesc marea. Cu restaurantele cochete ce au terasele suspendate deasupra marii, buticurile de lux si micile magazine mestesugaresti unde artistii creaza adevarate comori.

Pentru mine, aceasta este partea idilica din Santorini. Dar dincolo de ea, m-a lovit realitatea care sta bine ascunsa-n spatele pozelor atragatoare si materialelor de promovare de care insula are parte din plin. Asa ca las deoparte descrierea detaliata a insulei, pentru ca majoritatea oamenilor o stiu sau o pot afla. Adica insua vulcanica din grupul Cycladelor, cea cu relifeul gri si stancos pe care se vad doar niste pete albe. Ce se stie cel mai bine despre ea? Ca este cea mai scumpa insula din Grecia. Pe drept? Nu, ci din cauza merketingului. Cine vrea sa invete cum se vinde scump, acolo trebuie sa mearga.

Plaje

Daca vreti sa mergeti pentru plaje, mai ganditi-va. In cazul in care preferati plajele cu nisip fin si intrare lina in apa, exista una singura, chiar langa aeroport, Monolithos. Nu veti gasi langa ea o statiune in toata regula, ci doar cateva taverne si locuri de cazare. Cele mai cunoscute statiuni pentru plaja sunt Perissa si Kamari: ambele destul de animate si cu toate facilitatile, prima plaja cu nisip ca bobul de orez, a doua cu pietre, ambele cu intrare abrupta in apa (putin mai lina in Perissa langa stanca). Da, sunt despartie de un munte de stanca si daca vreti sa ajungeti dintr-una in alta aveti trei variante: escaladati muntele (am vazut o carare, s-ar putea sa dureze cateva ore), cu autobuzul (pana in capitala insulei, Fira, si de acolo alt autobuz spre cealalta statiune) sau cu barca (cel mai convenabil). Bine, exista si a patra varianta: cu ceva inchiriat.

Transport

Ca am ajuns la capitolul transport, aici am un pic mai mult de povestit si le iau pe rand.

Busuri locale (autocare mai degraba): exista legaturi care acopera toata insula, dar dintr-un loc in altul se ajunge doar schimband in capitala (Fira). Cam incomod pentru cine are timpul limitat (nu opresc in statii daca sunt pline si circula cam la 30 de minute). Am avut surpriza sa stam o ora si jumatate, apoi sa stam mult in picioare, inghesuiti. Nici biletele nu sunt chiar ieftine, in jur de 2,50 euro/persoana in functie de distanta.

Taxi: scump. Ni s-a facut o super oferta pentru o plimbare dus-intors din Perissa in Oia: 100 euro. Am zis pas. Din port (Athinia) in Perissa: 50 euro. Iarasi pas. Am optat pentru transfer prin booking si fiind doua familii am platit 50 de euro impreuna, avand parte de transfer VIP cu un minivan de lux, pentru ca nu aveau masina disponibila la acel moment in varianta low cost 🙂

Masina, ATV, scuter de inchiriat: varianta convenabila. Am avut un pic de cautat o firma care sa nu ceara card de credit, dar am gasit una, desi insula e impanzita cu centre de inchirieri. Am platit extra asigurare casco (obligatoriu), am mai platit extra-hours pentru ca am vrut sa o avem inainte de 9 dimineata si dupa 9 seara. Doua zile, 130 euro. Destul de putine locuri de parcare in Oia si Fira, foarte multe insa in Perissa si Kamari sau langa plaja Monolithos.

Agentiile locale: o varianta de luat in calcul pentru cei care viziteaza insula o zi (sunt multi din astia), si astfel au parte de transfer, tur ghidat la obiectivele importante si asistenta turistica. Nu stiu preturi, dar stie google.

Ambarcatiunile: sunt iarasi o varianta buna pentru cei care vor sa ajunga de exemplu din Perissa in Kamari (5 euro/persoana), sau la plajele izolate (cum ar fi White Beach). Exista multe variante de croaziere in jurul insulei, pe insulele din jur, prin Caldera, la apus, croaziere tematice, iar preturile difera foarte mult in functie de vas si programul ales sau pentru cate persoane.

Legatura cu insula se face cu feribotul sau avionul. Aici aveti de ales daca sa veniti cu masina sau nu, daca vreti sa ajungeti direct sau sa mai legati vizita si cu alte insule si in functie de asta, alegeti. Sunt cateva curse aeriene din tara (Ellinair a avut oferte bune, cam 150 euro, persoana), sau multe zboruri charter prin agentii (tot de la ei alegeti si cazarea, iar perioada este fixa: o saptamana, doua, trei…). Exista varianta low cost de zbor cu escala in Atena (dupa mine, cea mai convenabila), sau cu ferry daca vreti sa va aduceti masina pe insula. Noi, pentru ca am venit din Creta, am ajuns cu ferry si apoi am plecat cu avionul spre Atena. Atentie la zborurile cu Ryanair, au obiceiul sa anuleze cursele.  Iar aeroportul din Santorini este atat ce mic, incat nu este permisa intrarea decat cu putin timp inainte de zbor din cauza aglomeratiei.

Cazare

Desi atractia insulei este statiunea Oia (celebra pentru apus), la fel de frumoase si tot in zona sunt Fira (capitala), Firostefani si Imerovigli (cele doua alternative mai ieftine de cazare pe marginea Calderei).  Evident ca toate unitatile de cazare cu vedere spre Caldera sunt mai scumpe, iar in Oia cele mai scumpe datorita apusului. Variantele cele mai accesibile (si care se regasesc in majoritatea ofertelor agentiilor de turism de la noi) sunt in statiunile cu plaja, Perissa si Kamari. Ambele seamana, cu mici diferente la plaje, Perissa e mai protejata de vant, iar din Kamari se vede rasaritul. Faleza plina de magazine, restaurante si cluburi, se inchide in timpul zilei si nu permite circulatia masinilor.

Una din marile dezamagiri in Santorini a fost cazarea, de aceea nu o recomand. Si serviciile aferente: cum sa mergi in concediu la mare si sa ti se faca o data la trei zile curatenie in camera? Iar asternuturile schimbate o data pe saptamana? Prosoapele tot la trei zile… si sa nu ai nici toate facilitatile promise? Cum? Simplu: nu duc lipsa de clienti, ba chiar e inghesuiala mare.

Nu vreau sa insir toate minusurile insulei, dar dincolo de imaginea idilica m-a izbit cea de paragina: cladiri abandonate, munti de gunoaie si fier vechi, locatii neingrijite alaturi de cladiri de lux. Putin dezolant pentru cine merge cu asteptari mari, dar tolerabil.

Preturi

As trece si preturile la capitolul dezamagiri, dar nu o fac pentru ca stiam dinainte ca sunt mari. Bine, nu exagerate, dar mari si supraevaluate in locurile turistice. Auzeam niste englezi vorbind in fata unui restaurant ca este genul “tourist trap”, facand cale-ntoarsa. Ne-am uitat putin prin meniu: de la 20 euro in sus o banala salata, dar savurata la terasa cu vedere spre apus. Ne-am oprit si noi la o inghetata in timpul zilei pe marginea Calderei: 4 euro cupa, 2 euro in plus daca stati la masa. Stam. Ca era prea cald afara. Mancare in varianta ieftina: eternul gyros la lipie, 2,5 euro. Apa plata 1,5l la 1,8-2 euro, putin mai ieftina decat un magnet de frigider. Masina (mica) de inchiriat: de la 25 euro/zi plus ceva taxe si conditii speciale. Sezlonguri (2 si o umbrela) la plaja: 10 euro/zi pe primul rand, 5 euro de la randul doi incolo (asta in Perissa), restul acelasi pret peste tot. Ba era o plaja mica pe undeva si oferea sezlonguri si umbrele gratis, totusi la cum arata era goala.

Ce as schimba?

De-ar fi sa mai merg din nou in Santorini, as sta doar doua zile, m-as caza in Oia la un hotel cu piscina din care sa vad linistita apusul fara sa ma calc in picioare cu mii de oameni si sa merg cu cateva ore mai devreme doar ca sa prind loc si sa stau cocotata pe un zid. Da, probabil as scoate de la 500 euro pe noapte in sus, dar as face poze mai frumoase. Si o dimineata mi-ar ajunge sa explorez orasele de pe creasta in liniste inainte sa ajunga hoardele de turisti, apoi poate m-as plimba putin pe insula. Si cam atat.

Concluzie

Concluzia la tot ce am scris, este ca Santorini merita vizitata pentru un apus si cateva poze. Din punctul meu de vedere, evident. Si din plimbari am aflat cum ne dam seama ca o locatie e supraevaluata: asiatici peste tot.