Zanzibar – Locuri de vis
Zanzibar – Locuri de vis Mirajul lumii africane s-a terminat in momentul in care am intrat pe poarta resortului luxos care se intindea pe multe hectare. La poarta ne-au fost controlate actele si abia apoi soferul a fost poftit sa […]
Zanzibar – Locuri de vis
Mirajul lumii africane s-a terminat in momentul in care am intrat pe poarta resortului luxos care se intindea pe multe hectare. La poarta ne-au fost controlate actele si abia apoi soferul a fost poftit sa ne duca la receptie. Da, am avut impresia ca intru intr-o alta lume aflata in acelasi loc. Iarba era tunsa milimetric (dimineata vedeam angajatii care plantau firele de iarba cu penseta acolo unde erau prea putine), copacii plini de flori aranjati perfect, doar papagalii colorati mai imprastiau florile pe iarba. De cocotierii inalti aveau o grija deosebita, dimineata si seara venind angalatii sa scuture si sa dea jos nucile de cocos mai coapte si care erau in pericol sa cada in capul cuiva.
Unul dintre ei ne-a condus la restaurant, pentru ca dintre cele cinci nu eram siguri ca il nimeream pe cel unde trebuia sa luam cina. S-a intunecat brusc, asa cum stiam teoretic ca se intampla la Ecuator unde ziua este egala cu noaptea, dar practic parca nu ma asteptam sa fie atat de rapid. In aproximativ zece minute soarele a “picat” efectiv de pe cer si s-a facut intuneric bezna.
Daca apusul m-a uimit, rasaritul m-a fascinat: la ora 6 soarele se ridica brusc din ocean si in cateva minute era sus pe cer, parca era filmat in slow motion si abia am apucat sa il prind in cateva poze. Pentru ca spectacolul sa fie mai reusit, urmaream si barcile care atunci isi ridicau panzele si treceau de bariera de corali plecand in larg la pescuit.
Dupa prima noapte, cel de la receptie a reusit sa ne schimbe camera. Am renuntat la cea cu “sea view” pentru una fara priveliste, dar mai aproape de restaurante, piscina si plaja. A fost amuzant ca mi-a fost greu sa ma obisnuiesc sa fac diferenta intre oameni, pentru ca aveam impresia ca toti sunt identici. Pe cel cu care vorbisem la receptie il recunosteam dupa sosete (una neagra, una alba), dar cand am fost a doua oara sa-l caut si statea dupa tejghea, nu mai stiam cine este, bine ca m-a recunoscut el 🙂 Aveam sa-mi dau seama ca acolo orice problema ai, se rezolva si orice intrebare gaseste raspuns. Iar eu aveam tare multe intrebari si cum altfel sa fi adunat atatea impresii?
Totul era fascinant: locul, oamenii, serviciile, peisajul, istoria, povestile. Aveam impresia ca m-am intors in timp, in alta lume, exact ca in cartile de povesti pe care le citeam in copilarie si ma faceau sa calatoresc cu gandul pe alte taramuri. Acum chiar eram intr-un asemenea loc si nu-mi ramanea decat sa savurez fiecare moment.
Plaja este locul perfect unde turistii si bastinasii copun un mic exotic. Poate fi locul de la relaxare pana la un targ ad-hoc in aer liber, sport, activitati, competitii, intalniri, negocieri. Pentru ca plajele sunt publice toata lumea are acces si este binevenita. Resorturile si hotelurile cu plaje private au doar niste portiuni de nisip, insa langa apa totul este public.
Este important de stiut ca acolo mareea este foarte puternica si in functie de ore si miscarile lunii, apa se retrage pana la 2 km in larg si apoi revine, dar totul dureaza cateva ore. Cand apa se retrage nu se poate inota, insa turistii pot sa se plimbe printre corali si pesi exotici care inoata in apa maxim pana la genunchi (ai nostri 🙂 ), sau sa priveasca (ori sa participe) la intretinerea culturilor de alge cand femeile ies in larg si le aduna ori le leaga si le aranjeaza exact ca pe niste plante in gradina, inainte ca apa sa revina si sa le acopere. De aici se exporta alge in toata lumea, pentru ca se folosesc in indrustria farmaceutica sau cosmetica.
O plimbare cu barcile lor traditionale numite “dhow” este oricand binevenita. De altfel una dintre cele mai renumite excursii se numeste “blue safari” si pe langa plimbarile in jurul insulei, a grotelor, a altor insule din jur, consta si intr-o oprire pe un banc de nisip aparut in mijlocul oceanului cand apa se retrage si acolo se serveste masa pregatita de localnici care contine neaparat fructe de mare si peste prins pe loc si gatite pe gratar.
Pentru snorkeling este renumita insula Mnemba, iar Prison Island se viziteaza in special datorita testoaselor gigant aduse aici din insulele Seychelles. Alte cateva insule din jur adapostesc resorturi in care nu ajunge oricine, oricum 🙂
Cei care vor sa inoate cu delfinii dis de dimineata pot aranja o excursie in zona Kimikizi, in sudul insulei, unde acestia isi fac aparitia cel mai des. Este o experienta unica pe care au am ratat-o, dar am un motiv in plus sa ma intorc.
Tot in sudul insulei se afla padurea Jozsani care arata ca o jungla putin mai neobisnuita deoarece in padurea de mangrove, pe jos, exista apa. In momentul in care oceanul se retrage ramane mlastina pana cand apa vine inapoi. Cea mai interesanta specie care traieste acolo sunt maimutele Red Colombus, care se mai gasesc doar aici, prin urmare sunt protejate de lege. De altfel foarte blande si jucause, stau cuminti cand sunt pozate.
Emblema Zanzibarului (pe langa Freddie Mercury care s-a nascut aici) sunt mirodeniile, asa ca o vizita la o plantatie de mirodenii este un “must have”. “Spice Farm” cum apare in ghidurile turistice locale, o adevarata incantare a simturilor. La intrare/iesire exista si o taraba de unde se pot cumpara toate mirodeniile posibile precum si fructe exotice adevarate, insa preturile sunt ceva mai mari decat in piata sau la comerciantii ambulanti. Pana si ultimul boutique din colt sau un supermarket are diferite pachete cu tot felul de mirodenii, dar parca nimic nu se compara cu senzatia pe care o ai cand le cumperi culese direct.
Vanilie, scortisoara, cuisoare, nucsoara, ulei din nuca de cocos (foarte pretios pentru mine), esenta de banane. Apropo de banane, acolo exista treisprezece feluri dintre care trei sunt doar pentru gatit. Iar cele mai bune pentru mancat sunt cele mici si rosii, atat de aromate incat iti lasa gura apa. Mango iar nu se compara la gust cu ceea ce gasim la noi, ca sa nu mai spun de portocale pentru care ghidul isi cerea scuze ca sunt verzi si necoapte dar erau mai dulci decat cele gasite la noi si servite coapte.
Ghidul care ne-a plimbat prin parc ne-a confectionat tot felul de obiecte din frunze si flori, de la cosuri la coroane de regi sau inele ori coliere. Cel mai simpatic a fost cel care ne-a servit cu nuci de cocos, culese atunci direct dintr-un palmier inalt care aveam senzatia ca nu se mai termina si pe care l-a escaladat relaxat, cantand, pana in varf.
Pentru cumparaturi, orice se negociaza, incepand din piata si pana la magazin, sa nu mai vorbim de vanzatorii ambulanti de pe strada. Am cumparat doua statui sculptate de masai cu 15$ incepand negocierea de la 50$. Acolo desi moneda locala este siling, totul se negociaza in dolari si la fel se si plateste. Un singur magazin nu a acceptat moneda straina insa ne-a platit ghidul din banii lui si i-am dat inapoi $.
Am luat masa la un restaurant pe malul oceanului, unde ghidul ne-a spus ca este mai mult pentru straini pentru ca localnicii nu isi permit sa manance acolo fiind scump pentru ei. O portie de paste cu fructe de mare si un suc a costat 18$, iar ghidul a mancat cu mai putin de 2$ undeva in apropiere, impreuna cu localnicii.
Desi in oras sunt mai multe moschei, mi s-a parut impresionanta Catedrala Anglicana. Alaturi de ea se afla monumentul sclavilor, ridicat pe ruintele fostei piete de sclavi, unde se mai pot vizita si astazi camerele in care erau tinuti inainte de-a fi vanduti. Acele camere au un aer sumbru, foarte mici si cu niste lespezi de piatra unde aerisirea se facea prin doua crapaturi mici numite “ferestre”. Multi au murit aici din cauza lipsei de aer, iar stapanii lor numeau asta “selectie naturala” pentru ca doar cei mai puternici supravietuiau si erau vanduti la un pret mai bun.
De neratat ar mai fi monumentul lui David Livingstone, casa memoria a lui Freddie Mercury in care functioneaza un restaurant, vechiul Fort care este cea mai veche cladire de pe insula cu amfiteatrul sau in aer liber care inca mai gazduieste spectacole, festivaluri si diferite evenimente culturale.
Casa minunilor sau Palatul Sultanului a fost construita in 1883 de catre sultanul din Oman si este renumita ca fiind la vremea ei cea mai inalta cladire de pe coasta Africii de Est si prima care a beneficiat de electricitate si lift. Se afla chiar langa port unde pot fi admirate vechile tunuri care aparau cetatea, dar si ambarcatiunile care aduc turisti sau transporta localnici. Seara este mai spectaculoasa acolo datorita pietei care se deschide inainte de lasarea intunericului si unde se gatesc mancaruri traditionale si se vad produse care mai de care mai colorate.
In nordul insulei se afla satul pescaresc Nwagi unde se construiesc barcile traditionale si locul din care apusul se vede cel mai frumos.
Desi este o insula relativ micuta, Zanzibarul ofera destule locuri in care sa descoperi totul, de la viata traditionala pana la lucruri inedite.
