Zanzibar
Africa nu iti place, de Africa te indragostesti Acum cinci ani cand cautam impresii despre Zanzibar, nu gasisem prea multe. Pana si cei de la agentie s-au uitat putin lung la mine si m-au intrebat daca sigur acolo vreau sa […]
Africa nu iti place, de Africa te indragostesti
Acum cinci ani cand cautam impresii despre Zanzibar, nu gasisem prea multe. Pana si cei de la agentie s-au uitat putin lung la mine si m-au intrebat daca sigur acolo vreau sa merg. Eram hotarata inca de acum 10 ani cand vazusem o scurta prezentare intr-o revista de turism. N-as putea spune ce m-a atras si nici de ce am tinut neaparat sa ajung acolo, dar pot spune cu siguranta ce impresie mi-a lasat si asta voi face in articolele urmatoare. Pentru ca n-as putea cuprinde intr-unul singur tot ceea ce am adunat in acea saptamana care m-a purtat in alta lume si unde a ramas o parte din sufletul meu.
La vremea respectiva nu era o destinatie atat de atinsa de turismul de masa si am impresia ca in ultimii ani a devenit tot mai comerciala. Desi mi-am scris pentru mine impresiile atunci cand m-am intors, abia acum m-am hotarat sa o fac si pentru public 🙂
Africa iti intra-n suflet si dupa primul soc fie ramai socat in continuare, fie ajungi sa o iubesti, dar indiferenta nu-ti ramane. Conteaza ce iti doresti si cu ce asteptari pleci la drum: daca vrei lux si rasfat il gasesti acolo in cele mai scumpe resorturi din lume, dar numai atat cat esti in perimetrul lor faci cunostinta cu luxul, insa dupa parerea mea nu prea merita sa mergi pana acolo pentru atata. Insa daca vrei o alta lume, cu totul o alta lume in care timpul parca a stat in loc, in care oamenii simpli stiu sa se bucure de viata si sa aprecieze lucrurile marunte, in care notiunea de stres nu prea exista, in care poti fi martror la un spectacol uimitor al naturii si al oamenilor, atunci Africa este locul care iti ramane-n suflet si in care vrei cel putin sa te reintorci, daca nu chiar sa ramai.
Moneda locala este silingul tanzanian, dar dolarii americani pot fi folositi aproape peste tot asa ca nu este nevoie ca banii sa fie schimbati in moneda locala. Cardurile pot fi folosite doar in anumite magazine si restaurante din capitala, tot acolo existand si bancomat, iar resorturile accepta orice fel de plati cu cardul.
Transportul spre insula se face fie cu avionul, fie cu feribotul. Aeroportul din Zanzibar este mic, dar eficient pentru ca pana acolo sunt multe variante de zboruri directe. Capitala Tanzaniei este Dar-er-Salam si acolo se afla aeroportul principal unde exista de asemenea variante bune de zbor si legatura cu ferry spre insula. Pentru ca in ultimul timp tot urmaresc bilete de avion, consider ca tot ce este sub 500 euro este un pret bun, cu atat mai mult cu cat in banii astia poate intra si legatura din alte orase europene.
Mijlocul de transport in comun de numeste dala-dala, un fell de masina cu remorca in care oamenii se inghesuie cu tot cu bagaje. Mai indicat ar fi un taxi sau inchirierea unei masini, dar se conduce dupa sistemul britanic (fiind fosta colonie englezeasca). Un singur drum principal face legatura intre localtitatile de pe insula iar distantele nu sunt mari, dar nici asfaltul foarte bun.
Vaccinuri nu mai sunt obligatorii decat pentru cei care vin sau tranziteaza o tara cu risc crescut de febra galbena (in Africa). Noi ni l-am facut ca sa fim siguri ca nu avem surprize la intrarea in tara, oricum este valabil 10 ani. Mai este recomandat tratamentul profilactic impotriva malariei, desi de peste 40 de ani nu au mai existat cazuri de malarie pe insula. Malerone sau Eloquine sunt cele mai cunoscute dintre medicamente. De asemenea este recomandat un repelent pentru tantari pentru tari tropicale cu minim 50% DEET, dar tantarii nu mi s-au parut atat de agresivi ca cei autohtoni.
Cazare. In 2013 nu existau prea multe variante de cazare in afara de hoteluri, asa ca am ales sa mergem prin agentie si sa stam aici . Acum optiunile de cazare s-au inmultit, la fel ca si cele de zbor si este mult mai usor de ajuns pe cont propriu.
Pentru transferuri, excursii, safari si orice alt ajutor ar mai fi nevoie pe insula ii recomand pe prietenii nostri de la Eddy Murphy Group – Justin si Omar. Noi am apelat la ei alegand sa sustinem economia locala, asa luand nastere si site-ul Eddy Murphy GroupÂ
Mancare: pentru ca am avut AI, nu pot spune prea multe despre mancarea de pe insula, dar stiu ca exista numeroase restaurante atat cu specific international cat si local si in sate dar si de-a lungul plajelor. Se poate manca si foarte ieftin, dar si foarte scump si asta depinde de buzunarul si stomacul fiecaruia.
Locuitorii: Zanzibarul este un mix de culturi fiind fosta colonie portugheza (care si-a pus amprenta pe modul de organizare si aparare), engleza (se circula “pe dos” exact ca in UK), araba (de atunci au devenit musulmani). In trecut a fost cel mai mare targ de sclavi din Africa de Est, aflandu-se la congruenta rutelor dintre cele trei continente: Europa, Africa si Asia.
Viata de aici ofera un spectacol unic ce da locului un aer aparte. Prima senzatie care m-a lovit cand am coborat din avion a fost caldura: a locului si a oamenilor. In aeroportul mic, parca improvizat, se inghesuiau toate natiile posibile, iar noi, romanii, avem un mare avantaj sa nu platim viza (50$) in special pentru faptul ca nu trebuie sa stam la cozile interminabile. Un baiat de treaba ne-a cautat bagajele direct in cala avionului, ca sa nu mai asteptam pana le aduc pe rand si le pun pe doua mese de tabla. Pana sa vina soferul, care ne asigura transferul la hotel, multi localnici s-au adunat in jurul nostru sa ne ureze bun venit si sa ne intrebe de unde suntem. Unii se pot simti hartuiti de atitudinea asta, noi ne-am simtit bine primiti.
Tot drumul pana la hotel ne-a dat ocazia sa facem putin cunostinta cu lumea cea noua care se deschidea in fata noastra si ce m-a lovit cel mai tare a fost constrastul celor catorva “palate” imprejmuite cu garduri inalte si cu masini de lux la poarta, si colibele din satele insirate de-a lungul drumului, construite din pamant si acoperite cu frunze de palmier, fara ferestre si fara usi. O saracie lucie in care oamenii se bucura de fiecare lucru marunt: copiii de jucau cu crengi si un cauciuc, altii stateau in fata colibelor cu patul scos “in stada” si priveau lumea. Lumea lor mica, simpla si fericita. Acolo totul se desfasoara lent, deviza lor chiar asta inseamna: fara graba (adica pole, pole).
